Daniela Năstase

Progres real înseamnă schimbări sustenabile care se văd și se simt, nu doar pe cântar. Înseamnă să îți construiești o rutină pe care o poți păstra: mese mai structurate, alegeri alimentare mai bune în mod constant și, foarte important, mai multă mișcare în viața de zi cu zi (mers pe jos, antrenamente, creșterea pașilor). Înseamnă și semne „invizibile” dar valoroase: mai multă energie, somn mai bun, pofte mai ușor de gestionat, performanță fizică în creștere și parametri metabolici care se îmbunătățesc. Dacă aceste lucruri merg în direcția bună, greutatea urmează, iar rezultatele au șanse mari să se mențină.

Normalizăm momentul și îl folosim ca feedback, nu ca verdict. Ne uităm concret: ce anume a fost dificil, ce a declanșat comportamentul, ce se putea face diferit și ce ajustăm din plan. În psihonutriție, „alunecările” sunt parte din proces; important e să revenim repede la pașii de bază, fără dramă și fără extreme.

În siguranță și în control. Vreau să simtă că au un plan clar, realist, că sunt ascultați și că nu trebuie să fie perfecți ca să reușească. Scopul e să plece cu încredere, instrumente practice și înțelegerea „de ce” din spatele recomandărilor.

Pentru că în diabet, alimentația nu e un „detaliu”, e parte din tratament. M-a atras combinația dintre medicină, educație și schimbare de comportament: să poți ajuta un om să-și îmbunătățească analizele, să se simtă mai bine și să aibă control asupra alegerilor lui, fără frică și fără vinovăție.

O colaborare reușită înseamnă claritate, consecvență și comunicare: clientul își asumă aplicarea pașilor agreați, iar eu adaptez planul pe baza evoluției și a realității din viața lui. Nu urmăresc „perfect”, ci sustenabil: rutine alimentare stabile, rezultate măsurabile și autonomie pe termen lung.

Întâi verificăm obiectiv: compoziția corporală (bioimpedanță), somnul, stresul, pașii/activitatea, aportul real (jurnal alimentar) și contextul metabolic (analize). Apoi ajustăm precis: proteină și fibre, structură a meselor, deficit realist, antrenament de forță, pași și, uneori, recalibrarea așteptărilor. Stagnarea are aproape întotdeauna o explicație când o măsori corect.

Structura meselor (mai puține gustări impulsive), proteină la fiecare masă, legume zilnic, hidratare, mers pe jos și un minim de planificare (2–3 mese „sigure” pe care le poți repeta). Nu sunt spectaculoase, dar sunt cele care schimbă tot.

 Planul trebuie să fie aplicabil în viața reală și să respecte sănătatea. Nu lucrez cu restricții extreme, vinovăție sau reguli rigide care cresc riscul de rebound. Prefer pași mici, ajustări inteligente și focus pe parametri metabolici și comportament alimentar.

 Echilibru înseamnă structură + flexibilitate: să ai majoritatea alegerilor aliniate cu obiectivele tale, dar să poți integra și plăcerea, socialul și spontaneitatea fără anxietate. Echilibrul nu e „totul sau nimic”, ci capacitatea de a reveni la rutină după orice abatere.

„Suplimentele au un rol de susținere, ajutând organismul în perioadele de deficit caloric să își mențină echilibrul și să acopere necesarul de nutrienți esențiali.”

„Nutriția mă pasionează pentru că reprezintă o parte esențială a tratamentului diabetului, contribuind la prevenirea instalării bolii și a complicațiilor. Cred cu tărie în rolul preventiv al alimentației și în puterea ei de a susține longevitatea, sănătatea metabolică și echilibrul general, alături de mișcare și un stil de viață conștient.