Tulburările de alimentație: ce sunt și ce tipuri sunt cele mai frecvente

Imagine de aproape cu un bărbat care mănâncă excesiv, căci se confruntă cu tulburări de alimentație.

Când ne referim la tulburările de alimentație vorbim despre tulburări mintale cu puternic impact negativ asupra sănătății organismului, întrucât vizează limitarea până la eliminarea hrănii.

Acest lucru implică pierderi nutritive majore fără de care organismul devine din ce în ce mai slăbit, făcându-l vulnerabil în fața a multiple afecțiuni medicale, cum ar fi dezechilibre hormonale sau tulburări digestive.

Ce sunt tulburările de alimentație

Numele te-ar putea păcăli, dar să știi că tulburările de alimentație nu sunt numai despre relația cu mâncarea.

Ele debutează cu gânduri care te frământă, ce țin de percepția asupra mâncării, a consecințelor actului de a mânca, la numărul de kilograme și aspectul fizic, iar mai apoi sunt șanse să avanseze spre obiceiuri nocive, care pot pune sănătatea organismului în pericol.

Nu este vorba doar de o simplă nemulțumire de cum arăți, ci devine o obsesie care te poate face să recurgi la modalități extreme pentru a o atinge: vărsături, laxative, exerciții de sport intense, mese excesive, compulsive, ori pur și simplul refuzul de a mânca.

Se pare că cei mai vulnerabili în fața acestor tulburări sunt adolescenții și tinerii, însă poți să întâlnești tulburări de alimentație la copii sau chiar și la bătrâni. Ele pot să se instaleze la orice vârstă, indiferent de sex.

Cauze și factori de risc pentru tulburările de alimentație

Frecvent întâlnite și cele mai cunoscute cauze declanșatoare pentru multe tulburări de alimentație ar fi cele de natură socială. Mass Media și internetul ne captează atenția cu imagini preconcepute cu felul în care se presupune că trebuie să arătăm, ceea ce poate produce nesiguranță, și frământări interioare în persoanele care nu se regăsesc în acea tipologie. S-a construit această idee că fetele trebuie să fie cât mai slabe, iar băieții să aibă mușchi. Dar ce înseamnă cu adevărat să fii slab și unde se oprește totul?

În acest fel iau naștere obiceiuri alimentare precare.

Tot atât de toxică este și presiunea socială sau chiar bullying-ul. Fie că vine din partea colegilor, prietenilor sau uneori chiar din familie, atunci când reproșurile că nu ești așa cum alții cred că trebuie să arăți devin constante, sunt șanse foarte mari ca mintea să le internalizeze și să le perceapă ca pe schimbări necesare și să excludă pericolele care vin la pachet. Imaginați-vă o persoană care, încă din adolescență, a fost mereu comparată cu cei din jur în ceea ce privește aspectul fizic. Comentarii precum ‘Dacă ai mai slăbi un pic’ sau ‘Arăți mai bine în acea rochie dacă mai slăbești’ pot părea inofensive pentru unii, dar pentru alții pot crea o presiune constantă, ducându-i să dezvolte o relație nesănătoasă cu mâncarea. Aceste experiențe pot lăsa o amprentă profundă asupra imaginii de sine și pot duce la formarea unor comportamente alimentare disfuncționale, care, în timp, pot evolua în tulburări grave.

Pe de altă parte, există și cauze de natură genetică. Se pare că tulburările de alimentație sunt tot mai comune în persoane perfecționiste, nesigure pe ele, anxioase ori depresive, sau care se confruntă cu tulburări obsesive.

La asta poate să contribuie și faptul că tulburările de alimentație pot să aibă substrat ereditar, fiind purtate în familie, de mai multe generații.

Specialiștii au identificat și o asociere între tulburări de alimentație și un nivel scăzut de dopamină și serotonină, doi dintre hormonii fericirii. Explicația ar putea sta în faptul că vorbim de foarte multe ori de persoane fără hobby-uri, închise în ele, cu un grup limitat de prieteni. E important, însă, de menționat că aceștia sunt doar parametrii standard, iar tulburările de alimentație pot să se găsească și în alte tipologii de persoane.

Experiențele traumatice, cum ar fi abuzul fizic sau emoțional, pot crește vulnerabilitatea la tulburările de alimentație. De asemenea, istoricul de diete restrictive sau expunerea la comentarii critice despre greutate și aspect fizic pot declanșa sau agrava aceste afecțiuni. În plus, un mediu familial în care există o preocupare excesivă pentru greutate și dietă poate influența negativ comportamentele alimentare ale membrilor săi.

Tipuri frecvente de tulburări de alimentație

Deși cele mai cunoscute sunt anorexia, bulimia și tulburarea de alimentație compulsivă, spectrul de tulburări de alimentație este mult mai larg și implică mai multe probleme de sănătate și afecțiuni medicale conexe.

Anorexia

Cunoscută și ca anorexia nervosa, această tulburare se concretizează în respingerea nevoii de hrană și determinarea obsesivă de a elimina cât mai repede caloriile acumulate după masă. În general persoanele care suferă de anorexie tind să se considere supraponderale, deși cele mai multe se află sub limita sănătoasă a kilogramelor.

De cele mai multe ori, ele nu doar că limitează mesele semnificativ, dar uneori elimină din dieta zilnică categorii mari de nutrienți de care organismul are nevoie pentru a supraviețui, de teama numărului caloric mare pe care acestea le-ar putea aduce în organism. Aici ne referim la macronutrienți, adică proteine, carbohidrați sau grăsimi.

Pentru a se păstra la o așa-zisă greutate ideală, multe dintre ele recurg la înfometare, dar și alte metode extreme.

Sunt două subcategorii de anorexie:

restrictivă: limitarea cantității de mâncare

bulimică: oscilații între un regim restrictiv și episoade compulsive de alimentație, urmate de obiceiuri nocive de eliminare rapidă a aportului caloric

Bulimia

Bulimia poate fi definită printr-o lipsă de control asupra mâncării.

Persoanele care suferă de bulimie mănâncă excesiv și fără oprire, depășind chiar și pragul de saturație.

Aceste episoade sunt de obicei urmate de perioade în care se consumă mâncare în cantități infime, din cauza sentimentului de rușine, vină și teama de a nu acumula kilograme în plus, ori prin obiceiuri compensatorii nocive, pentru a elimina cât mai repede caloriile acumulate după masă.

Spre deosebire de anorexie, persoanele cu bulimie reușesc să mențină o greutate relativ normală sau să fie chiar supraponderale, ceea ce o poate face o boală mai greu de depistat.

Tulburarea de alimentație compulsivă

Persoanele care se confruntă cu tulburarea de alimentație compulsivă, sau binge eating disorder, au episoade în care consumă în cantități excesive alimente adesea nesănătoase, iar mai apoi sunt consumate de teama, rușinea, vina și obsesia kilogramelor în plus.

Aceste episoade se petrec cel puțin o dată pe săptămână, timp în care mănâncă foarte mult în puțin timp, chiar și atunci când nu le este foame.

Spre deosebire de alte tulburări de alimentație menționate mai sus, aceste persoane nu recurg la obiceiuri compensatorii, motiv pentru care această boală se regăsește adesea în rândul persoanelor supraponderale sau chiar obeze.

Alte tulburări de alimentație

Poate nu la fel de des întâlnite, dar cel puțin la fel de dăunătoare organismului mai sunt și:

pica: este o tulburare care presupune consumul de obiecte, cum ar fi gheață, pământ, cretă, săpun, hârtie, păr, pietricele;

sindromul alimentației nocturne: persoanele cu acest sindrom se trezesc noaptea ca să consume alimente în cantități excesive.

ortorexia: obsesia pentru alimentația “sănătoasă” sau “pură”.

Imagine cu vedere de sus ce surspinde un bărbat care mănâncă excesiv în toiul nopții. El se poate confrunta cu o tulburare de alimentație,

ruminația: acest sindrom se caracterizează prin regurgitare alimentelor consumate, pe care mai apoi persoana afectată le mestecă din nou și le reînghite sau le scuipă; acest proces se poate repeta de mai multe ori într-o zi;

tulburare alimentară evitant restrictivă: se referă la consumul sub limita firească și chiar excluderea anumitor categorii de mâncare, dar nu din teama acumulării kilogramelor, ci în urma unor preferințe cu privire la culoare, textură, miros sau gust;

Impactul tulburărilor de alimentație asupra sănătății

Dat fiind faptul că sunt mai multe tipuri de tulburări de alimentație, simptomele pot să difere. Dacă anorexia poate fi observată prin pierderile masive de greutate, tulburarea de alimentație compulsivă poate să vizeze chiar și persoanele obeze.

Cu toate acestea, sunt câteva semne comune prin care organismul alertează un dezechilibru alimentar sever:

Mentale

Din punct de vedere mental, tulburările de alimentație sunt asociate cu anxietatea sau chiar depresia, o boală parșivă în care persoana afectată poate să lase impresia că totul este în regulă, când de fapt ea este măcinată de gânduri și frământări interioare.

Pentru oamenii cu tulburări de alimentație, organismul lor devine vulnerabil, dezvoltând simptome precum:

– senzație de slăbiciune și lipsă de energie;

– incapacitatea de concentrare, ceea ce poate afecta activitatea la școală sau muncă;

– o nemulțumire constantă a felului în care arăți;

– stres, vină, rușine asupra obiceiurilor alimentare;

– evitarea oamenilor, interiorizare;

– gânduri suicidale.

Fizice

Din punct de vedere fizic, tulburările de alimentație nu se arată numai prin scăderea dramatică a numărului de kilograme, simptom care nici măcar nu se aplică pentru toate aceste afecțiuni. În schimb, poate fi vizibilă o fragilitate a părului, a unghiilor și poate chiar paloarea pielii, cu aspect uscat și chiar gălbui. Lăsată să continue, o astfel de afecțiune poate să ducă și la cedarea treptată a organelor.

Alte consecințe cu impact negativ asupra organismului s-ar mai descrie în:

– creștere și dezvoltare inadecvată, ca rezultat al fragilității oaselor, asociate cu fracturi;

– osteopenie sau osteoporoză, afecțiuni ale sistemului osos;

– pierdere musculară, plus o senzație de slăbiciune și lipsă de energie, pe fondul anemiei;

– apariția pe corp a ceea ce se numește lanugo, un tip de păr subțire și fin;

– constipație, balonare sau diaree;

– tulburări hormonale;

– oprirea menstruației;

– tensiune arterială scăzută ori înaltă, respirație și puls încetinite și deteriorarea funcțiilor cardiovasculare;

– o senzație constantă de frig, provocată de scăderea temperaturii interne a corpului;

– leziuni ale creierului;

– inflamații ale gâtului;

– glandele salivare umflate în zona gâtului și a maxilarului;

– smalț dentar uzat și dinți din ce în ce mai sensibili și carii din cauza expunerii la acidul din stomac în timpul vărsăturilor;

– tulburare de reflux acid și alte probleme gastrointestinale;

– tulburări intestinale și iritații din cauza abuzului de laxative;

– deshidratare severă din cauza vărsăturilor în exces;

– dezechilibru electrolitic, adică un nivel prea scăzut sau prea ridicat de sodiu, calciu, potasiu și alte minerale, care poate duce la accident vascular cerebral sau atac de cord;

– infertilitate ori risc crescut de complicații în sarcină.

Diagnosticarea tulburărilor de alimentație

Sunt 3 etape importante pe care medicul specialist le poate urmări în oferirea un diagnostic corect.

Uneori, poate fi nevoie de o examinare detaliată, care să cuprindă toți acești 3 pași, în funcție de tipul și stadiul bolii, având în vedere că simptomele pot fi uneori inconcludente și să ducă spre alte afecțiuni medicale.

Iată care sunt cele 3 modalități de a diagnostica tulburări de alimentație:

O discuție cu medicul specialist: aceasta îl va ajuta să depisteze posibilele simptome ale bolii, oferind întrebări cu privire la rutina zilnică;

Un examen fizic, urmat de un set de analize: după aceea, cel mai probabil medicul o să recomande un set de analize pentru a exclude alte probleme de sănătate, pentru că uneori simptomele se pot intercala cu alte afecțiuni medicale;

Examinare psiholog tulburare alimentație: la fel de utilă în diagnosticare ar fi și examinarea psihologică, ce presupune o discuție un un specialist asupra gândurilor și sentimentelor care te frământă, obiceiurilor alimentare, tipurilor de comportament pe care le abordezi și percepția asupra corpului.

Există mai multe instrumente de diagnostic validate care pot fi utilizate pentru a evalua tulburările de alimentație, cum ar fi Testul Atitudinilor în Alimentație (EAT) și Testul Investigativ Bulimic, Edinburgh (BITE). Aceste instrumente ajută la identificarea simptomelor specifice ale anorexiei și bulimiei. De altfel, pentru a ajuta la diagnosticarea tulburărilor de alimentație, specialiștii folosesc un ghid cunoscut sub numele de DSM-5, care oferă anumite repere despre comportamentele alimentare și percepția imaginii corporale.

Tratamentul tulburărilor de alimentație

Există mai multe tipuri de abordări în tratarea tulburărilor de alimentație, dar cea mai bună poate fi considerată cea care se axează pe rezolvarea aspectelor multiple care aduc pacientul în acest punct critic.

Această abordare ar fi bine să includă un medic primar și un medic nutriționist, dar și un specialist în boli mintale. Adesea aceste persoane sunt măcinate de insecurități și sentimentul că nu sunt îndeajuns de bune. Tocmai din acest motiv, suportul familiei este, de asemenea, esențial.

Tratarea tulburărilor de alimentație se poate face prin:

psihoterapie:

pentru că e nevoie de înțelegere și susținere, dar totodată și de îndrumare, un specialist te-ar ajuta să înțelegi mai bine realitatea și consecințele tulburărilor de alimentație și să te ajute să gestionezi emoțiile care survin acestora

consiliere în nutriție:

o alternativă benefică ar putea fi și o discuție cu un specialist în nutriție; acesta ar putea să-ți dea sfaturi cu privire la ce alegeri alimentare ar trebui să faci sau să te ajute să compui o schemă de alimentație prietenoasă cu nevoile tale

tratament medicamentos:

mulți suferă și de alte afecțiuni medicale, cum ar fi depresie sau anxietate, motiv pentru care se recomandă și tratarea acestora pentru o recuperare sustenabilă

În cazurile grave, se poate recurge și la internarea pacientului în spital sau un centru de tratare pentru persoanele care se confruntă cu tulburări de alimentație.

Prevenirea tulburărilor de alimentație

Nu există o modalitate specifică de a preveni tulburările de alimentație, dar asta nu înseamnă că nu ai nimic de făcut.

În primul rând, este bine să fii conștient de semnele îngrijorătoare ce pot să înceapă să prindă contur în rutina ta sau dacă le vezi la cineva drag ție. Cu cât descoperi problema mai repede, cu atât îți va fi mai ușor să o gestionezi și să nu o lași să avanseze într-un punct de necontrolat.

De altfel, obiceiurile toxice nu ar trebui să se perpetueze. Încearcă să nu vorbești negativ despre imaginea corpului tău în fața copilului pentru că i-ai putea insufla același comportament față de propriul corp.

Până la urmă, nu toți arătăm la fel și nu e nimic greșit în asta.

Mituri și concepții greșite despre tulburările de alimentație

Tulburările de alimentație sunt o alegere: Tulburările de alimentație devin un ciclu de obiceiuri nocive, care pune stăpânire asupra vieții. Nimeni nu își dorește să treacă prin valul de emoții negative care declanșează o tulburare de alimentație și nici prin repercusiunile aduse asupra organismului.

Doar fetele și femeile suferă de tulburări de alimentație: Este drept că în cele mai multe cazuri aceste afecțiuni se regăsesc pe partea feminină, dar un aspect foarte important care influențează statisticile este și faptul că mulți bărbați nu vorbesc despre neliniștile lor interioare.

Concluzii

Tulburările de alimentație nu sunt o luptă cu mâncarea, cât sunt o luptă cu tine. Cu un tratament adecvat, însă, și susținere emoțională, tulburările de alimentație pot fi combătute, iar obiceiurile alimentare pot reveni pe un drum firesc și sănătos.