Livrare gratuită peste 250 lei · Plata la livrare

vitamina D hero articol scris de medic

Vitamina D

Este produsă în piele sub acțiunea razelor UVB și vine în cantități mici și din alimentație. Într-un studiu pe 8.024 de persoane testate la un centru de endocrinologie din România, valoarea tipică a fost de 24,1 ng/mL în septembrie și de 13,5 ng/mL în martie. [27] Nivelul se verifică prin analiza 25-OH D. [20, 26] Semnele frecvent asociate cu deficitul apar și în multe alte situații, iar deficitul poate să nu dea simptome deloc. [12, 40]

Scris de Dr. Anddreea Manea, medic specialist endocrinolog, cu ajutorul inteligenței artificiale. Actualizat pe 09.10.2026.

Carența de vitamina D este atât de răspândită dintr-un motiv destul de simplu: organismul depinde în mare parte de producția din piele, sub acțiunea soarelui, iar aceasta scade mult în lunile cu puține raze UVB, dar și în situațiile în care folosim cremă cu factor de protecție. Din alimentație recuperăm greu diferența, pentru că foarte puține alimente conțin natural cantități relevante de vitamina D. [13, 21, 26] De aici vine și faptul că suplimentarea cu vitamina D este atât de des adusă în discuție.

Ce este vitamina D și ce face în corp

Corpul o produce în piele sub acțiunea razelor UVB, apoi o procesează în ficat și rinichi până ajunge la forma activă. Funcționează mai degrabă ca un hormon decât ca o vitamină clasică. [8, 20]

Vitamina D are un rol esențial în absorbția calciului din intestin și, prin asta, în menținerea sănătății osoase. [8, 45] Este și zona în care dovezile sunt cele mai clare: în studiile pe adulți în vârstă, vitamina D luată zilnic împreună cu calciu a redus riscul de fractură, mai ales la vârstnicii din instituții de îngrijire. Vitamina D singură, în dozele obișnuite, nu a redus riscul de fractură. [45] Calciul rămâne, deci, o parte importantă a discuției despre os.

Receptorul pentru acest hormon se găsește și în celulele sistemului imunitar și în mușchi. Acest lucru explică de ce sunt investigate multe efecte în afara osului, dar mecanismul nu garantează un beneficiu al suplimentării. La persoanele cu nivel foarte scăzut există contexte în care corectarea poate conta, în timp ce la persoanele cu nivel normal studiile mari nu au arătat reducerea riscului cardiovascular sau a incidenței cancerului. [3, 12]

D2 și D3, ce diferență e între ele

D2 provine în principal din drojdii și ciuperci, iar D3 este forma produsă de piele și întâlnită în surse animale. [26, 39] D3 ridică nivelul de 25-OH D mai mult decât D2 când sunt folosite doze mari și cu administrare la intervale mai lungi. La administrarea zilnică, diferența nu a fost semnificativă. [39]

De ce apare vitamina D împreună cu K2

Vitamina D cu K2 apare des în suplimente pentru că mecanismele celor două se întâlnesc în metabolismul osos. [41] Pentru un adult sănătos, însă, nu știm dacă adăugarea K2 la D3 aduce un beneficiu clinic suplimentar. Studiile cu rezultate favorabile sunt în principal pe femei la postmenopauză cu osteoporoză, multe din Japonia, și au folosit K2 în combinație cu vitamina D, calciu sau tratamente pentru osteoporoză. [41, 43]

De reținut

Dacă alegi între două produse, K2 nu este, pe baza datelor disponibile, un motiv suficient să plătești mai mult. Pentru sănătatea osului, aportul de calciu are o legătură clinică mai clară cu rezultatele studiate împreună cu D3. [45]

De ce ajungi să ai puțină vitamina D

Carența de vitamina D apare mai ușor când pielea produce puțin, alimentația aduce puțin sau există factori care reduc absorbția ori modifică metabolismul ei. [1, 16, 26]

Soarele, cât și când contează

Dr. Andreea Manea, medic specialist endocrinolog în echipa de nutriție Kindora: „Administrarea vitaminei D doar în lunile cu «R» este un mit. Suplimentarea se face à la longue la persoanele care au nevoie de ea, iar deficitele depistate pot fi tratate și în timpul verii.”

Pielea o produce doar când primește suficient UVB. Într-o analiză a 46 de capitale europene, perioada în care sinteza cutanată este practic absentă a durat în medie 126 de zile, cu variații de la 4 la 215 zile în funcție de latitudine. [21] Nu avem însă o cifră verificată pentru București și nu există un număr universal de minute de expunere care să garanteze un anumit nivel. SACN a concluzionat că variația dată de anotimp, oră, piele, suprafața expusă și alți factori nu permite o recomandare fixă. [35]

Grafic cu bare orizontale despre nivelul de vitamina D la 8.024 de adulți testați într-un centru de endocrinologie din România: la toți adulții din studiu, 24,1 ng/mL în septembrie și 13,5 ng/mL în martie; la grupul de 21–40 de ani, 26,5 ng/mL toamna și 12,9 ng/mL primăvara
Aceeași persoană poate avea un rezultat foarte diferit în martie față de septembrie. Contează luna în care faci analiza.

Datele românești arată foarte clar efectul anotimpului. La 8.024 de persoane testate la un centru de endocrinologie, valoarea tipică a fost 24,1 ng/mL în septembrie și 13,5 ng/mL în martie. La 21 până la 40 de ani, valorile au fost 26,5 ng/mL toamna și 12,9 ng/mL primăvara. [27] Acest lucru explică de ce o analiză făcută după iarnă poate arăta foarte diferit de una făcută la finalul verii.

Fun Fact

Vara nu garantează automat un nivel suficient. Într-un studiu din Slovenia, la o latitudine apropiată de nordul României, greutatea corporală mai mare, mânecile lungi și aportul alimentar mic au rămas factori asociați cu un nivel mai mic chiar și în septembrie. [17] Nu există însă un studiu care să permită regula „vara oprești suplimentul” sau „vara îl continui”. [17, 27]

Protecția solară merită formulată atent. Crema cu factor de protecție 8 sau mai mare blochează în mare parte razele care produc vitamina D. În practică însă se aplică mai puțină cremă decât în studii, așa că pielea produce totuși o parte. Nu este un motiv să renunți la protecția solară. [26] Vârsta, pielea mai închisă, timpul petrecut în interior și faptul că UVB nu trece prin geam reduc și ele sinteza. [26, 35]

Variația asta sezonieră se poate suprapune peste astenia de toamnă și oboseala sezonieră, dar o senzație de oboseală nu spune singură care este cauza.

Cât aduce mâncarea, de fapt

Foarte puține alimente o conțin natural, iar cele mai consistente surse sunt peștii grași. [26] Mai jos regăsești o comparație a alimentelor bogate în vitamina D:

AlimentPorțieVitamina D
Ulei din ficat de cod1 lingură1.360 UI
Păstrăv curcubeu, de crescătorie85 g645 UI
Somon roșu, gătit85 g570 UI
Ciuperci albe expuse la UV½ cană366 UI
Lapte 2% îmbogățit1 cană120 UI
Băuturi vegetale îmbogățite1 cană100–144 UI
Cereale îmbogățite1 porție80 UI
Sardine în conservă2 bucăți46 UI
Ou mare1 buc.44 UI
Ficat de vită, înăbușit85 g42 UI
Ton light, conservă85 g40 UI
Brânză cheddar42 g17 UI

Valorile sunt din tabelul NIH Office of Dietary Supplements. [26]

În cazul laptelui, băuturilor vegetale sau cerealelor, o parte din vitamina D poate veni din fortifiere, adică din vitamina D adăugată produsului. Asta contează pentru că foarte puține alimente o conțin în mod natural în cantități relevante. [26]

Cantitatea nu este însă aceeași de la un produs la altul. Datele americane, de exemplu, arată aproximativ 120 UI într-o cană de lapte îmbogățit, 100–144 UI într-o cană de băutură vegetală îmbogățită și aproximativ 80 UI într-o porție de cereale fortificate. [26] Aceste cifre nu trebuie însă transferate automat produselor din România: fortifierea diferă între țări și între producători, iar la noi nu este generalizată. De aceea, dacă alegi un astfel de aliment ca sursă de vitamina D, verifică pe etichetă dacă este într-adevăr îmbogățit și ce cantitate conține. [26]

Surse de vitamina D: ilustrație cu alimente pe o masă de lemn: un file de pește gras, un bol cu ciuperci, două ouă, un pahar cu lapte și un bol cu cereale

Fructele și legumele nu sunt surse relevante. Ciupercile expuse la UV sunt excepția vegetală relevantă. La persoane cu nivel scăzut și la latitudini nordice, au crescut nivelul în unele studii, dar nu sunt o soluție care să înlocuiască evaluarea unui deficit. [6]

Sunt două categorii de alimente care ne aduc vitamina D. În primul rând, cele care o conțin natural, ca vitamina D sau ca forma ei 25(OH)D, adică alimentele de origine animală. Cantitatea din carne și ouă depinde foarte mult de hrana pe care a avut-o animalul.

Pe lângă peștii din tabel, alte variante de pește bogat în vitamina D sunt peștele-spadă, heringul, macroul și hamsiile. Fiind pești grași, ei oferă și grăsimi omega 3. Fructele de mare, de exemplu creveții și stridiile, au doar urme din acest nutrient.

La ou, vitamina D se găsește doar în gălbenuș. Un studiu din 2014 a găsit forma 25(OH)D în carnea de vită, porc, pui, curcan și în ouă.

Ciupercile sunt o sursă de vitamina D2, care se formează când sunt expuse la raze UV. Unele ciuperci din magazin sunt deja tratate cu UV, ca să conțină mai multă vitamina D2.

În al doilea rând, sunt alimentele fortificate, mai ales cerealele și laptele, inclusiv băuturile vegetale din soia, migdale sau ovăz. Pot fi fortificate și unele mărci de suc de portocale, iaurt sau margarină. Verifică eticheta, ca să fii sigură.

Cine are riscul mai mare

Ilustrație cu o femeie care lucrează la laptop într-un birou luminos, cu o fereastră mare spre o stradă însorită

Riscul de deficit de vitamina D este mai mare când:

  • petreci mult timp în interior sau ai pielea puțin expusă la soare [1, 13, 17]
  • ai pielea mai închisă la culoare sau o vârstă mai înaintată [1, 13]
  • ai un aport alimentar mic din sursele relevante [1, 17, 26]
  • ai o greutate corporală mai mare [42]
  • ai o boală care afectează absorbția grăsimilor, cum sunt boala celiacă, boala Crohn, fibroza chistică sau ai trecut prin chirurgie bariatrică [16, 26]
  • ai boală renală sau o boală granulomatoasă, cum este sarcoidoza [16, 28]
  • iei anumite tratamente pe termen lung, inclusiv orlistat, corticosteroizi, anticonvulsivante, unele medicamente pentru HIV, unele antifungice sau colestiramină. [16, 26]

Într-un eșantion reprezentativ de 5.380 de adulți din România, deficitul (sub 20 ng/mL) a fost identificat la 29,4% dintre femei și la 20,2% dintre bărbați. Datele au fost recoltate între august și noiembrie, adică în perioada favorabilă sezonier. [5]

Greutatea corporală mai mare este un factor de risc, nu un rezultat pe care suplimentarea îl schimbă. Analiza genetică bidirecțională a arătat direcția greutate mai mare spre nivel mai mic de 25-OH D și nu a găsit efect în sens invers. [42]

După 40 de ani și în perimenopauză

Nu afirmăm că perimenopauza, ca etapă, scade nivelul de vitamina D, pentru că nu am găsit date care să arate asta separat. Ce se știe: cu vârsta, pielea produce mai puțină vitamina D [26], iar în studiul național din România deficitul a fost mai frecvent la femei decât la bărbați, la adulți de 25–64 de ani. [5]

Pentru os, EMAS, societatea europeană dedicată menopauzei, consideră că vitamina D poate aduce beneficiu doar împreună cu calciu, mai ales la vârstnice și la cele cu deficit sever. Suplimentarea nu a ameliorat somnul, dispoziția sau durerile articulare asociate menopauzei. [1]

Cum îți dai seama că ai puțină vitamina D

Deficitul nu are un set de simptome suficient de specific încât să poți pune diagnosticul. Unele manifestări pot apărea la deficit, dar contează mult nivelul de pornire și contextul. [12, 40]

Semnele de care se vorbește cel mai des

Fun Fact

Listele cu „10 semne ale lipsei de vitamina D” amestecă simptome foarte nespecifice cu manifestări care apar abia în deficit sever.

Oboseala. La adulți sănătoși între 20 și 50 de ani, care aveau oboseală și un nivel scăzut, suplimentarea a redus oboseala față de placebo. Aproape trei sferturi dintre cei care au primit vitamina D au raportat mai puțină oboseală după o lună, față de jumătate dintre cei cu placebo. [29] În schimb, o analiză genetică pe 327.478 de persoane din populația generală nu a găsit că nivelul scăzut ar cauza oboseala. [15] Cele două rezultate se pot potrivi: un beneficiu poate exista la un subgrup cu nivel scăzut fără ca vitamina D să fie o explicație pentru oboseala din populația generală.

Amețelile. Pentru amețeala difuză nu știm dacă există o legătură cu deficitul. Pentru vertijul pozițional paroxistic benign există un studiu randomizat: la persoanele cu acest diagnostic cărora li s-a măsurat vitamina D și, dacă nivelul era sub 20 ng/mL, au primit vitamina D cu calciu timp de un an, recidivele au fost mai rare decât la cele care n-au primit nimic. [18] Asta nu transformă „lipsa de vitamina D și amețelile” într-un test de diagnostic.

Durerile musculare și osoase. La persoane cu durere cronică difuză, suplimentarea a redus durerea în analiza unor studii randomizate, deși scăderea durerii nu s-a corelat cu cât a crescut nivelul sanguin. [46] Pentru forța musculară, efectul a fost mai evident la persoane care porneau de la niveluri foarte scăzute și în populații mai în vârstă. [2]

Căderea părului. Asocierea bine documentată este pentru alopecia areata, o boală autoimună în care părul cade în plăci, nu pentru căderea difuză obișnuită. Persoanele cu alopecia areata au avut mai frecvent nivel scăzut, dar analiza a comparat doar niveluri și nu arată că suplimentarea ar face părul să crească. [24]

Dispoziția. La adulți de peste 50 de ani fără depresie la început, suplimentarea nu a prevenit depresia și nu a îmbunătățit scorurile de dispoziție. [30] La persoane cu depresie diagnosticată, o meta-analiză din 2026 a găsit o ameliorare a simptomelor când vitamina D a fost folosită ca adjuvant. [23] Sunt două populații diferite și două întrebări diferite.

Infecțiile frecvente. Cea mai nouă meta-analiză, publicată în 2025, a adunat 46 de studii randomizate, cu peste 60.000 de participanți. Per ansamblu, suplimentarea nu a redus semnificativ infecțiile respiratorii la adulți, inclusiv când rezultatele au fost analizate după nivelul de pornire. [19] Vitamina D are roluri în sistemul imunitar, dar asta nu înseamnă că un adult va răci mai rar dacă ia supliment. [19, 22]

Deficitul sever, sau lipsa severă de vitamina D. Aici apar semne mai caracteristice. Osteomalacia este o mineralizare defectuoasă a osului și poate provoca dureri difuze de oase, sensibilitate la apăsare, slăbiciune a mușchilor coapselor și umerilor și fracturi după traumatisme minore. [25] EMAS și practica britanică folosesc pragul sub 10 ng/mL, adică sub 25 nmol/L, pentru deficit sever. [1, 28]

Analiza de vitamina D: ce ceri și cum o citești

Ce măsoară 25 OH vitamina D

25 OH vitamina D, scrisă și 25(OH)D, este forma măsurată pentru a evalua statusul de 25-OH D. Are un timp de înjumătățire de aproximativ 15 zile și reflectă rezerva din ultimele săptămâni. [20, 26] Forma activă poate rămâne normală sau chiar crește în deficit, de aceea nu este testul folosit pentru evaluarea obișnuită a statusului. [25] La laborator, analiza pe care o cauți este 25-OH vitamina D.

Ce înseamnă valoarea pe care o primești

Când primești rezultatul, e posibil să observi că nu toate sursele folosesc exact aceleași praguri. De exemplu, EMAS consideră deficitul sub 20 ng/mL, adică 50 nmol/L, în timp ce Food and Nutrition Board din SUA folosește pragul de 12 ng/mL, iar în practica britanică apare frecvent pragul de 10 ng/mL, adică 25 nmol/L. [1, 26, 28]

Food and Nutrition Board consideră că un nivel de 20 ng/mL sau mai mult este suficient pentru majoritatea oamenilor. [26] În același timp, Endocrine Society și-a retras în 2024 vechea țintă de 30 ng/mL, tocmai pentru că nu există suficiente date pentru a susține un prag universal de acest tip la adulții sănătoși. [12]

Scală pentru vitamina D în ng/mL și nmol/L, cu linia de prag la 20 ng/mL, adică 50 nmol/L: sub prag, deficit după EMAS 2023, ghidul pentru femei la menopauză; de la 20 ng/mL în sus, nivel suficient pentru majoritatea oamenilor după Food and Nutrition Board
EMAS 2023 numește deficit o valoare sub 20 ng/mL. Food and Nutrition Board numește deficit abia sub 12 ng/mL, dar consideră și el suficient un nivel de 20 ng/mL sau mai mult. În practica britanică, deficitul începe sub 10 ng/mL, adică 25 nmol/L.

De aceea, rezultatul nu se citește doar uitându-te la o cifră izolată. Contează și intervalul de referință folosit de laborator, iar interpretarea finală se face în contextul tău medical.

Ținta de 30 ng/mL

Ținta de 30 ng/mL pe care o poți vedea încă pe unele buletine a fost retrasă în 2024 chiar de Endocrine Society, societatea care o propusese în ghidul din 2011, pentru că studiile clinice nu au stabilit beneficii specifice legate de acel prag. [12, 16] Dacă ai 25 OH vitamina D scăzută, cifra se citește în context, nu printr-un singur prag universal.

Valorile normale tipărite pe buletinul tău sunt cele ale laboratorului care a făcut analiza. Rezultatul este influențat de luna în care faci analiza și, într-o măsură mai mică, de metoda laboratorului. Dacă repeți testul, același laborator face comparația mai ușor de interpretat. [4, 27]

În practica clinică britanică, 25-OH vitamina D se reverifică în jur de 3 luni după o schemă de corectare dacă simptomele persistă, nu ca rutină imediată. [28] Nivelul se schimbă lent, iar la greutate corporală mai mare poate dura mai mult până se stabilizează. [11, 20]

Cât costă și dacă se decontează

25-OH D nu se află pe lista analizelor din pachetul de bază decontate, publicată de CNAS, deci în mod obișnuit analiza se plătește. [9] Pentru că regulile se pot modifica și pot exista contexte speciale, verifică situația actuală la casa de asigurări sau la medicul de familie.

Când mergi la medic

Mergi la medic dacă ai slăbiciune în mușchii coapselor sau ai umerilor, de exemplu îți este greu să urci scările, să te ridici de pe scaun sau să ridici brațele. Cere evaluare și dacă ai dureri difuze de oase care dor la apăsare sau ai avut o fractură după o lovitură ori o cădere minoră. Acestea pot apărea în osteomalacia asociată deficitului sever. [25]

Dacă iei doze mari și apar greață, vărsături, sete multă, urinat des, slăbiciune sau confuzie, oprește suplimentul și cere un consult. Pot fi semne de calciu crescut în sânge. [14, 26]

Ilustrație cu o femeie care vorbește calm la telefon pe holul casei, gata de plecare, în timp ce își face o programare la medic

Când nu începi singură

Nu începe singură suplimentarea dacă ai boală de rinichi avansată, calciu crescut în sânge, sarcoidoză sau altă boală granulomatoasă, pietre la rinichi acum sau în trecut, hiperparatiroidism ori o boală care afectează absorbția intestinală, cum sunt celiachia, boala Crohn sau chirurgia bariatrică. Același lucru este valabil dacă iei pe termen lung orlistat, corticosteroizi, diuretice tiazidice sau anticonvulsivante. În aceste situații, decizia se ia cu medicul. [16, 26, 28]

Ce te poate ajuta dacă ai puțină vitamina D

Dacă analiza confirmă un nivel scăzut și ai oboseală sau dureri musculare difuze, corectarea deficitului poate avea sens, împreună cu medicul. La adulți sănătoși între 20 și 50 de ani, care aveau oboseală și un nivel scăzut, suplimentarea a redus oboseala față de placebo. [29] În durerea cronică difuză, studiile randomizate au găsit și ele o reducere a durerii. [46] Efectele sunt mai relevante la cei care pornesc de jos. La persoanele cu nivel normal, suplimentarea nu a adus beneficii demonstrabile în studiile mari. [3]

Tratamentul carenței de vitamina D îl stabilește medicul, pentru că doza depinde de nivel, context și eventualele condiții medicale. Acest articol nu oferă o schemă de corectare.

Dacă analiza iese normală și oboseala rămâne, împreună cu medicul tău poți căuta alte cauze. Anemia prin deficit de fier, o problemă de tiroidă, apneea în somn, diabetul sau depresia sunt printre cauzele pe care medicul le verifică. [50]

Dacă analiza iese scăzutăDacă analiza iese normală
Discută cu medicul despre corectare și despre momentul potrivit pentru reevaluare. [28]Nu continua să atribui automat oboseala vitaminei D. [15, 50]
Evaluează schimbarea în săptămâni și luni, nu în câteva zile. [11, 20, 48]Discută despre alte cauze frecvente ale oboselii. [50]
Dacă există o boală de absorbție, renală sau tratamente care interferează, corectarea se individualizează. [16, 26, 28]Un nivel normal nu invalidează simptomul. Arată doar că trebuie căutată altă explicație. [50]

Cât vitamina D îți trebuie pe zi

„Dozarea vitaminei D” poate însemna două lucruri diferite. Aportul zilnic de referință pentru un adult nu este același lucru cu doza folosită pentru corectarea unui deficit. [26, 35, 49]

GrupFood and Nutrition BoardSACN 2016EFSA 2016, aport adecvat
Femei 19–50 de ani15 mcg, 600 UI/zi10 mcg, 400 UI/zi15 mcg, 600 UI/zi
Femei 51–70 de ani15 mcg, 600 UI/zi10 mcg, 400 UI/zi15 mcg, 600 UI/zi
Peste 70 de ani20 mcg, 800 UI/zi10 mcg, 400 UI/zi15 mcg, 600 UI/zi

Food and Nutrition Board și EFSA pornesc de la o țintă de 50 nmol/L, în condiții de sinteză cutanată redusă, iar SACN folosește un prag populațional de 25 nmol/L. [26, 35, 49] De aici vin diferențele dintre valorile de referință.

Ghidul Endocrine Society din 2024 recomandă suplimentarea cu vitamina D în sarcină, pentru că poate reduce riscul de preeclampsie, naștere prematură și alte complicații ale sarcinii, și la copii și adolescenți, pentru prevenirea rahitismului. Doza o stabilește medicul. [12] În sarcină, alăptare și la copii, dozele le stabilește medicul.

Cât durează până se schimbă ceva

Nivelul de 25-OH D urcă treptat, în săptămâni și luni. Forma măsurată are un timp de înjumătățire de circa 15 zile. [20] Într-un studiu pe adulți care au început suplimentarea, la cei cu greutate normală nivelul se stabilizase la 6 luni, iar la cei cu greutate mai mare a continuat să crească și între 6 și 12 luni. [11]

Nu te aștepta la o schimbare de la o zi la alta. După începerea suplimentării, concentrația din sânge crește treptat, pe parcursul mai multor săptămâni. [20] Dacă este nevoie să verifici din nou analiza, un interval de aproximativ 2–3 luni poate fi folosit pentru reevaluare, în funcție de situația clinică și de recomandarea medicului. [28]

În ceea ce privește oboseala sau alte simptome, nu există un termen valabil pentru toată lumea în care acestea ar trebui să se amelioreze.

Dimineața sau seara, cu ce o iei

Vitamina D și grăsimile la masă: ilustrație cu o masă de mic dejun în lumina dimineții, cu ouă fierte, pâine integrală, iaurt cu nuci, o sticluță de ulei de măsline și o carafă cu apă

Recomandarea noastră este să iei vitamina D dimineața, împreună cu o masă care conține grăsimi. Pentru ora din zi nu există studii care să compare dimineața cu seara, deci preferința ține de practica clinică. Pentru masă există date. Într-un studiu pe 50 de adulți mai în vârstă, după o doză unică, nivelul de vitamina D3 din sânge a fost în medie cu 32% mai mare când doza a fost luată cu o masă cu grăsimi decât cu una fără grăsimi. [51] Într-un alt studiu, tot pe adulți mai în vârstă, tipul mesei nu a schimbat nivelul de 25-OH D măsurat după 30 și 90 de zile. [10]

Cum alegi un supliment cu vitamina D

La alegerea unui supliment pentru adulți, trei criterii sunt mai utile decât promisiunile de pe ambalaj.

  • Forma: D3 ridică mai bine nivelul decât D2 în administrări la doze mai mari și mai rare, dar la administrarea zilnică diferența nu a fost semnificativă între cele două forme. [39]
  • Modul de administrare: spray-ul cu D3 a crescut nivelul similar cu o capsulă într-un studiu încrucișat pe adulți sănătoși. Alegerea poate ține de confort. [38]
  • Formulările „premium”: pentru vitamina D lipozomală nu avem dovadă clinică. Un pilot pe 33 de persoane a testat o formă micelară, nu lipozomală, și a găsit absorbție mai mare doar la doza mică, fără să măsoare un rezultat de sănătate. [37]
  • K2 nu este obligatoriu pentru un adult sănătos.

Cât e prea mult

De reținut

Excesul se poate acumula. Limita superioară tolerabilă stabilită pentru adulți este 100 mcg, adică 4.000 UI pe zi. [26] Asta este o limită de siguranță pentru aport, nu o recomandare de doză zilnică.

În rapoartele de caz, intoxicațiile au apărut la doze foarte mari luate timp îndelungat, din cauze precum erori de fabricație, supradozare sau erori de prescriere. [14] Excesul crește calciul din sânge și poate provoca greață, vărsături, lipsa poftei de mâncare, sete excesivă, urinat frecvent, slăbiciune și pietre la rinichi. În forme severe pot apărea afectare renală, depuneri de calciu în țesuturi și tulburări de ritm cardiac. [14, 26]

Vitamina D și tiroida

Nivelul scăzut și tiroida autoimună sunt legate în datele observaționale. Persoanele cu boală tiroidiană autoimună au avut niveluri mai mici de 25-OH D, iar șansa de a avea deficit a fost de aproape trei ori mai mare decât la persoanele fără boală. [44] O analiză genetică publicată în 2024 sugerează și o posibilă direcție de la nivelul mai mare de vitamina D spre un risc mai mic de hipotiroidism autoimun, dar rezultatul rămâne sugestiv. [32]

Ce s-a observat și ce nu se poate spune încă

La persoane cu tiroidită Hashimoto, o analiză a opt studii randomizate a arătat scăderea anticorpilor anti-TPO și anti-tiroglobulină după suplimentare, mai ales în studiile cu D3 și durată de peste 3 luni. [47] Anticorpii sunt însă un marker de laborator. Nu s-a demonstrat că această scădere îmbunătățește simptomele, funcția tiroidei sau evoluția bolii. [47]

Dacă ai tiroidită autoimună


Dacă ai tiroidită autoimună și nivel scăzut de 25-OH D, corectarea deficitului este rezonabilă ca pentru orice persoană cu deficit, iar datele pe anticorpi sunt un argument suplimentar. Suplimentarea nu înlocuiește tratamentul tiroidian stabilit de medic. [47]

Întrebări frecvente

Cât durează o cură cu vitamina D?

Nivelul din sânge începe să se schimbe în săptămâni, iar reevaluarea se face de regulă în luni. Practica britanică folosește aproximativ 3 luni pentru reverificare dacă simptomele persistă, iar la greutate corporală mai mare stabilizarea poate dura mai mult. [11, 28, 48] Durata schemei și doza le stabilește medicul.

Vitamina D se ia dimineața sau seara?

Recomandarea noastră este dimineața, împreună cu o masă care conține grăsimi. Nu există studii care să compare dimineața cu seara, deci preferința ține de practica clinică. Masa cu grăsimi are însă sprijin în date. Într-un studiu, absorbția a fost mai bună decât cu o masă fără grăsimi. [51]

Se decontează analiza de vitamina D?

25-OH D nu apare în lista analizelor din pachetul de bază publicată de CNAS. Verifică situația actuală la casa de asigurări sau la medicul de familie. [9]

Ce fructe conțin vitamina D?

Niciun fruct nu este o sursă relevantă pentru acest nutrient. [26] Dintre alimentele de origine vegetală, ciupercile expuse la UV sunt excepția relevantă și pot conține vitamina D2. [6]

Care e doza zilnică de vitamina D?

Dacă prin doza zilnică te referi la necesarul de referință, pentru femeile adulte valorile diferă între organisme: Food and Nutrition Board și EFSA folosesc 600 UI pe zi pentru adulți, iar SACN 400 UI pe zi. [26, 35, 49] O doză pentru corectarea unui deficit este altceva și o stabilește medicul. În sarcină, alăptare și la copii, dozele le stabilește medicul.

Cât trebuie să stau la soare ca să îmi fac vitamina D?

Nu se poate da un număr universal de minute. SACN a concluzionat că anotimpul, ora, culoarea pielii, suprafața de piele expusă și alți factori fac imposibilă o recomandare unică. [35] Protecția solară rămâne importantă și datele despre vitamina D nu sunt un motiv să renunți la ea. [26]

Lipsa de vitamina D îngrașă?

Nu. Analize genetice pe populații mari nu au găsit că un nivel scăzut de 25-OH D duce la creștere în greutate, iar un studiu mare de suplimentare, pe adulți de peste 50 de ani, nu a arătat schimbări ale greutății sau ale compoziției corporale. [7, 42] Direcția demonstrată este inversă: greutatea corporală mai mare poate duce la un nivel mai mic de 25-OH D. [42]

Concluzie

Vitamina D merită evaluată pornind de la factorii de risc și de la analiza 25-OH D, nu dintr-o listă de simptome. Dacă nivelul este scăzut, corectarea se face cu medicul și se evaluează cu răbdare. Dacă nivelul este normal și oboseala rămâne, cauza merită căutată mai departe. [28, 40, 50]

Disclaimer medical: Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește evaluarea, diagnosticul sau recomandările unui medic.

Revizuit medical de

Dr. Andreea Manea-Sandu

Expert Kindora – Medic Specialist Endocrinolog

Medic specialist endocrinolog și nutriționist, cu competențe în psihoterapie cognitiv comportamentală și medic endocrinolog în pregătire. Ea este absolventă a Universității de Medicină și Farmacie „Dr. Carol Davila”. Andreea s-a confruntat cu probleme ponderale în …

Surse