OUT OF STOCK! REVENIM ÎN CURÂND!

Perimenopauza: de ce te simți altfel, cu ani înainte de menopauză

Poate că nu s-a schimbat un singur lucru, ci mai multe, puțin câte puțin. Ciclul nu mai vine chiar ca înainte. Somnul s-a fragmentat. Uneori îți găsești mai greu cuvintele sau simți că răbdarea se termină mai repede. Și, deși fiecare schimbare în parte pare ușor de pus pe seama stresului, împreună încep să ridice o întrebare: Am intrat la perimenopauză?

Perimenopauza poate începe cu ani înainte de ultima menstruație și nu arată la fel pentru toate femeile. Pentru unele, primul lucru observat este ciclul. Pentru altele sunt bufeurile, somnul sau ceața mentală. Tocmai de aceea poate trece o vreme până când toate aceste schimbări primesc un nume.

Perimenopauza este perioada de tranziție dinaintea ultimei menstruații și se încheie la 12 luni după aceasta. De regulă, tranziția începe cu 4 până la 8 ani înainte de ultima menstruație. Ciclul poate veni altfel decât de obicei, somnul se poate întrerupe, pot apărea bufeuri și transpirații nocturne, o dispoziție mai schimbătoare și ceață mentală. Menopauza se confirmă abia retrospectiv, după 12 luni fără menstruație. Până atunci vorbim despre tranziție, iar simptomele nu apar într-o ordine fixă. [1][6][25]

Ce ți se întâmplă, în ordinea în care o observi

Poate începe cu un ciclu mai scurt decât erai obișnuită. Sau cu nopți în care te trezești la 3 și nu mai adormi. La altă femeie, primele sunt bufeurile. La alta, ceața mentală ori senzația că reacționează mai repede și are mai puțină răbdare. Oboseala poate fi prezentă, dar nu este, în sine, un semn specific al perimenopauzei. [26][44]

Se poate schimba și raportul dintre grăsime și mușchi, chiar dacă cântarul nu arată modificări de greutate, însă hainele nu mai cad la fel pe corp. [39]

Nu există o ordine documentată în care apar simptomele. Unele femei observă întâi ciclul, altele somnul sau bufeurile, iar la unele bufeurile pot începe cât timp ciclul este încă regulat. [32][33] Acest interval de schimbare este perimenopauza.

Ce este perimenopauza

Perimenopauza este perioada de tranziție din jurul ultimei menstruații. În sistemul STRAW+10, tranziția timpurie începe când lungimea a două cicluri consecutive diferă persistent cu 7 zile sau mai mult, adică schimbarea reapare în următoarele 10 cicluri. Perimenopauza se încheie la 12 luni după ultima menstruație. [1]

De reținut

Regula celor 7 zile este un criteriu de stadializare, nu un test de diagnostic. La o femeie sănătoasă de peste 45 de ani, NICE spune că perimenopauza poate fi identificată fără analize, din simptome vasomotorii și cicluri neregulate. [2]

Perimenopauză, premenopauză, menopauză, postmenopauză: ce înseamnă fiecare

Premenopauza este perioada reproductivă de dinaintea menopauzei. Termenul a fost folosit însă cu sensuri diferite în literatura medicală. [53]

Perimenopauza începe odată cu tranziția și se termină la 12 luni după ultima menstruație. Menopauza este ultima menstruație, confirmată retrospectiv după 12 luni fără sângerare. Postmenopauza, în convenția STRAW+10 folosită aici, începe de la ultima menstruație. [1][6]

Schemă în linie a etapelor din jurul ultimei menstruații: perioada reproductivă, tranziția timpurie, cu cicluri consecutive care diferă persistent cu 7 zile sau mai mult, tranziția târzie, cu o pauză de 60 de zile sau mai mult, apoi ultima menstruație și postmenopauza. Perimenopauza se întinde de la începutul tranziției până la 12 luni după ultima menstruație
Perimenopauza începe cu tranziția și se încheie la 12 luni după ultima menstruație. În convenția STRAW+10, postmenopauza începe chiar de la ultima menstruație, deci primul an de după ține de amândouă.

La ce vârstă începe perimenopauza și cât durează

În cel mai mare studiu prospectiv pe acest subiect, vârsta mediană la care începe perimenopauza a fost 47,5 ani, iar menopauza a apărut la 51,3 ani. [52] Într-un studiu norvegian pe 312.656 de femei, vârsta medie la menopauza naturală a crescut de la 50,3 ani la femeile născute între 1936 și 1939 la 52,7 ani la cele născute între 1960 și 1964. [55] OMS descrie un interval global de 45 până la 55 de ani. [6]

Tranziția durează în mediană între aproximativ 4 și 8 ani și jumătate și tinde să fie mai lungă când începe mai devreme. [25] Fumatul o poate aduce mai devreme, iar vârsta la care mama a intrat la menopauză este un indiciu util. [25][57][58] Sub 40 de ani aceste schimbări trebuie evaluate, iar între 40 și 45 de ani merită discutate cu medicul. [8][9]

De ce apare

Perimenopauza este o perioadă în care ovulația și hormonii devin mai puțin previzibili. De aceea două luni pot arăta foarte diferit una de alta.

Ce se schimbă la estrogen și progesteron

La început, progesteronul devine nesigur, pentru că ovulația devine nesigură, iar estrogenul devine haotic, nu scăzut. Scăderea reală a estrogenului apare târziu, în ultimii doi ani înainte de ultima menstruație. [28][29][30]

Estradiolul nu coboară lin de la 40 de ani. Rămâne în general bine păstrat până în perimenopauza târzie și poate chiar să crească odată cu vârsta până la începutul tranziției. [30] De-a lungul tranziției valorile variază mult de la o lună la alta. [30][31] Ovulația se pierde treptat, nu brusc. [29]

Ce se schimbă la ciclu

Prima modificare poate fi scurtarea ciclului. Mai târziu, ciclurile devin imprevizibile, mai scurte, mai lungi sau sărite. O pauză de 60 de zile sau mai mult marchează stadiul mai avansat. [1]

Fun Fact

Modificarea ciclului stă la baza criteriilor oficiale, dar nu este obligatoriu primul semn. La aproximativ una din cinci femei, bufeurile au început cu circa 11 ani înainte de ultima menstruație. [32]

Cum recunoști perimenopauza

Un singur simptom nu îți spune în ce etapă ești. Bufeurile și transpirațiile nocturne indică cel mai bine tranziția. Somnul întrerupt și ceața mentală sunt frecvente, dar apar și în alte situații. Oboseala, balonarea, poftele și căderea părului cer mai multă atenție la alte explicații posibile. [26][60][44]

Ciclul vine altfel

Menstruațiile mai lungi, spottingul și episoadele de sângerare abundentă sunt frecvente. Aproximativ o treime dintre femeile din cohorta SWAN au avut de-a lungul tranziției cel puțin trei episoade cu trei zile sau mai mult de sângerare abundentă. [42]

Sângerarea după 12 luni fără menstruație, cea persistentă între menstruații și cea după contact sexual se verifică medical. [5][112]

Perimenopauza și ciclul: ilustrație cu o femeie în pulover verde care lipește un abțibild mic, rotund, pe un calendar de perete presărat cu buline colorate

Somnul se rupe și te trezești noaptea

Perimenopauza și somnul: ilustrație cu un dormitor liniștit noaptea, cu patul făcut, o pătură prună, o veioză aprinsă slab și luna în fereastră

Pe măsură ce tranziția avansează, cresc atât dificultatea de a adormi, cât și cea de a rămâne adormită, după ajustarea pentru vârstă. Trezirile repetate în timpul nopții sunt cea mai frecventă problemă de somn în acești ani. Bufeurile frecvente merg împreună cu toate aceste dificultăți. [35][36]

Trezirile nocturne au devenit mai frecvente în ansamblu de-a lungul tranziției, iar la aproximativ una din șapte femei au crescut mai mult decât la celelalte. [36]

Bufeurile și transpirațiile nocturne

Bufeurile nu încep abia după menopauză. Probabilitatea lor este cea mai mare în perimenopauza târzie, înainte de ultima menstruație. [34] Dacă încep cât timp ciclul este încă regulat, pot persista mult timp. [33]

Oboseala care nu trece după weekend

Oboseala este frecventă la 40 până la 50 de ani, dar datele nu o arată ca fiind mai frecventă în perimenopauză decât înainte. Nu avem studiul care să demonstreze că tranziția, independent de somn, stres și alte cauze, produce oboseală. [60][44]

În schimb, oboseala este legată de menstruațiile abundente sau prelungite în timpul tranziției. Dacă ambele apar împreună, pierderea de sânge este prima cauză de verificat. [43]

Ceața mentală

Ceața mentală din perimenopauză nu este imaginată. Femeile aflate în perimenopauza târzie au arătat un decrement măsurabil la testări cognitive repetate, iar efectul s-a normalizat după tranziție. [37] Declinul cognitiv de mai târziu urmărește vârsta, nu menopauza. [38]

Greutatea și talia care se schimbă fără să fi schimbat ceva

Tranziția nu face cântarul să urce mai repede. Ce se schimbă e compoziția corpului care poate modifica metabolismul energetic: grăsimea crește mai repede, mușchii încep să scadă, iar grăsimea se mută spre abdomen. Fereastra începe cu aproximativ doi ani înainte de ultima menstruație și se plafonează cam la doi ani după ea. [39][40]

Talia se modifică mai puțin decât grăsimea abdominală măsurată direct. [40] În jurul ultimei menstruații cresc și colesterolul total, LDL-colesterolul și apolipoproteina B, independent de vârstă. [41]

„Am acumulat date care arată în mod constant că tranziția spre menopauză e o perioadă de schimbare pentru sănătatea cardiovasculară.” Traducere Kindora după Samar R. El Khoudary, profesor asociat de epidemiologie la University of Pittsburgh și președinta comitetului care a scris declarația științifică a American Heart Association despre tranziția menopauzală și riscul cardiovascular. [113]

În studiul care a urmărit femei an de an, glicemia și insulina au urmat vârsta, nu menopauza. Rezistența la insulină nu dă simptome proprii și se identifică prin analize. [41][19]

Sânii sensibili, poftele, părul

  • Sânii: sensibilitatea apare mai des în primii ani ai tranziției și scade pe măsură ce tranziția avansează. [47]
  • Poftele: nu există dovezi că tranziția produce pofte independent de somn și stres. [44]
  • Părul: nu știm cât din subțierea sau căderea părului ține de etapă. Într-o cădere difuză se verifică și deficitul de fier, boala tiroidiană, o boală recentă, o scădere rapidă în greutate sau stresul. [66]
  • Balonarea: este des pusă pe seama perimenopauzei. Balonarea nouă, persistentă și frecventă se evaluează medical, pentru alte cauze. [5]

Cum îți simți starea și răbdarea

Iritabilitatea, anxietatea și dispoziția scăzută sunt mai frecvente în perimenopauză, mai ales în ultimii ani dinaintea ultimei menstruații, iar riscul scade din nou după menopauză. Asta nu înseamnă că totul vine de la hormoni. Într-o sinteză a studiilor longitudinale, contribuția hormonilor, așa cum au fost măsurați, a fost mică, iar depresia la vârsta mijlocie are mai mulți factori. [45] Riscul unui episod de depresie propriu-zisă este de 2 până la 4 ori mai mare în perimenopauză și în postmenopauza timpurie. [46] Dacă ai mai avut depresie, spune-i medicului de la primele semne, e cel mai puternic factor de risc. Tratamentele dovedite sunt psihoterapia și antidepresivele, iar NICE recomandă terapia cognitiv-comportamentală pentru dispoziția scăzută sau anxietatea legate de menopauză. [26][15][2]

Nu tot ce simți vine de la hormoni

Tranziția produce puține simptome care să fie numai ale ei. Cea mai mare parte din ce observi, oboseala, somnul prost, dispoziția scăzută, anxietatea, ceața mentală, durerile articulare, apare în multe alte situații de la vârsta mijlocie. De aceea aceste simptome ridică întrebări, nu le răspund. Excepția sunt bufeurile și transpirațiile nocturne, care indică destul de specific tranziția. [26][60][68]

Ilustrație cu patru cercuri colorate legate de o linie subțire, în care apar profilul unei femei, un creier, un mușchi lângă o articulație și câteva celule

Tiroida

Boala tiroidiană și tranziția împart multe simptome, inclusiv schimbări ale ciclului, dispoziției, somnului, părului, libidoului și forței musculare. Societatea Europeană de Menopauză spune explicit că diferențierea poate fi dificilă. [11]

Senzația de frig, constipația, vocea răgușită, pielea uscată și îngroșată sau umflarea gâtului pot orienta discuția spre tiroidă, dar nu sunt o listă de diagnostic. Simptomele singure nu tranșează. Când există suspiciune, medicul poate verifica funcția tiroidiană prin analize de sânge. [68][11]

Feritina scăzută și menstruațiile abundente

Menstruațiile abundente sunt frecvente în tranziție și pot merge împreună cu oboseala. [42][43] Deficitul de fier este frecvent la femeile care menstruează. Pragul la care apare deficitul este în discuție: analizele recente, pe date americane, situează începutul deficitului de fier la o feritină mai mare decât pragul clasic al OMS, ceea ce înseamnă că o parte dintre femeile considerate fără deficit după pragul vechi îl au deja. [110][111]

Există și o implicație practică. La femei care încă menstruau, fără anemie, dar cu feritină scăzută, fierul a redus oboseala mai mult decât placebo în 12 săptămâni. [75] Ghidul recomandă hemogramă la femeile cu menstruații abundente. Feritina se interpretează împreună cu medicul, nu după un prag luat de pe internet. [4]

Stresul cronic și cortizolul

Oboseala suprarenală

„Oboseala suprarenală” nu este o afecțiune medicală demonstrată. O analiză sistematică a 58 de studii nu a găsit suport pentru acest diagnostic, iar testele de cortizol salivar comercializate în acest scop nu sunt validate. [76]

Nu știm dacă tranziția schimbă în mod consistent cortizolul. [77] Știm însă că stresul actual, încă nerezolvat, a fost asociat cu aproximativ 21% mai multe bufeuri. Este o asociere, nu dovada că stresul le cauzează. [50]

Ovarele polichistice

Sindromul ovarelor polichistice și perimenopauza pot însemna ambele cicluri neregulate, dar evoluția lor nu este aceeași. La femeile cu SOPC, ciclurile tind să devină mai regulate odată cu vârsta. [78]

Ciclurile care devin neregulate pentru prima dată după 40 de ani nu sugerează, de obicei, un SOPC nou. La această vârstă, SOPC este aproape întotdeauna un diagnostic deja existent. [10][78] Cele două situații pot coexista, iar cauza se clarifică împreună cu medicul.

Ce analize se fac și de ce nu există un test simplu

Peste 45 de ani, la o femeie altfel sănătoasă cu simptome tipice, ghidurile recomandă ca diagnosticul de perimenopauză să fie clinic. AMH, inhibina, estradiolul, numărătoarea foliculilor antrali sau volumul ovarian nu sunt recomandate pentru a confirma etapa. [2][8]

FSH, hormonul foliculostimulant, poate fluctua mult de la un ciclu la altul. La fel și estradiolul. O singură recoltare este un instantaneu al unei perioade instabile. Un rezultat normal nu exclude perimenopauza, iar unul crescut nu o dovedește singur. [1][28]

Între 40 și 45 de ani, medicul poate lua în considerare FSH atunci când simptomele și ciclul ridică această suspiciune. Pe contracepție hormonală, măsurarea hormonilor nu oferă informația necesară pentru a stabili stadiul. Alte analize se aleg pentru cauzele care trebuie excluse, nu există un „panel de perimenopauză” standard. [2][8][16]

Testele de acasă nu rezolvă problema. Kiturile urinare măsoară FSH, dar autoritatea americană de reglementare precizează că ele nu detectează menopauza sau perimenopauza, iar colegiul britanic de obstetrică și ginecologie recomandă să nu fie folosite pentru diagnostic. [17][18] Testele de estradiol din salivă nu au fost validate riguros. Într-o analiză pe peste 1.200 de participante, valorile din salivă au prezis slab faza ciclului, în timp ce cele din sânge au prezis-o bine. [80]

Când primești rezultatele


Valorile de referință sunt tipărite pe buletinul tău, lângă rezultat, și ele se aplică laboratorului tău: intervalele diferă de la un laborator la altul, pentru că diferă metoda de analiză. Pentru hormonii sexuali contează și ziua din ciclu în care s-a făcut recoltarea. Nu există un „interval normal pentru perimenopauză”, pentru că tocmai oscilația valorilor e trăsătura acestei etape. Rezultatul îl interpretează medicul, împreună cu ce simți și cu povestea ta.

Când mergi la medic

Merită evaluate în mod special:

  • orice sângerare după 12 luni fără menstruație și sângerarea după contact sexual [5][112]
  • menstruațiile abundente împreună cu oboseală, situație în care hemograma este prima verificare [4][43]
  • ciclurile neregulate, bufeurile sau dificultatea de a rămâne însărcinată sub 40 de ani. Între 40 și 45 de ani, simptomele de acest fel merită și ele discutate cu medicul [8][9]
  • balonarea nouă și persistentă, de peste 12 ori pe lună, mai ales după 50 de ani, dacă apare cu sațietate precoce, apetit scăzut, dureri abdominale sau pelvine ori urinări mai frecvente [5]
  • un nodul sau o umflătură la sân ori axilă, schimbări ale pielii, formei, mărimii, mamelonului sau secreții mamelonare. Durerea de sân singură nu este, de obicei, un semn de cancer [114]
  • sforăit puternic, pauze observate ale respirației, sunete de sufocare în somn, durere de cap la trezire sau oboseală marcată ziua, semne care pot indica apnee în somn [115]
  • apariția bruscă sau agravarea rapidă a părului pe față sau corp după menopauză [10]
  • dispoziția persistent scăzută, pierderea interesului pentru lucruri care îți făceau plăcere sau gândurile de autovătămare. Riscul de episod depresiv este mai mare în acești ani [15][46], de aceea, pentru a menține o calitate bună a vieții, recomandăm să discuți cu un medic psihiatru.

Un test de menopauză făcut acasă nu îți spune dacă poți renunța la contracepție. [17]

Ce te poate ajuta

Pentru somn, pârghia cu cele mai bune date este terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie. Pentru mușchi și os, antrenamentul de forță. Suplimentele pot avea un loc, în funcție de simptom și de populația în care au fost studiate. [81][90]

Somnul, mișcarea și mesele

Terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie, TCC-I, este o terapie structurată pentru factorii care întrețin insomnia. La femei peri- și postmenopauzale a avut cele mai bune rezultate dintre intervențiile comparate, cu efect menținut la șase luni. [81][82][83]

Studiile au măsurat rezultatele la 8 săptămâni de tratament, iar diferența față de comparator s-a menținut la 6 luni. Sfaturile obișnuite de igienă a somnului, singure, au avut un efect mic într-un studiu randomizat. [82][83]

Ilustrație cu trei femei de vârste diferite într-o sală de sport luminoasă, care fac fandări cu gantere ușoare și râd împreună

Mișcarea aerobică poate ajuta somnul și starea generală, dar nu s-a dovedit tratament pentru bufeuri. [85][87] Pentru mușchi și os, antrenamentul de forță are date mai solide. La femei după menopauză cu masă osoasă scăzută, antrenamentul intens a crescut densitatea osoasă. [90][91] La femei în perimenopauză și la începutul postmenopauzei, un studiu-pilot de 9 luni cu antrenament greu de forță și impact a crescut forța maximă, masa musculară și densitatea osoasă lombară față de grupul de control. Studiul a fost mic, de fezabilitate. [92] Dacă ai osteoporoză sau o fractură vertebrală, stabilește cu medicul cum începi antrenamentul. [90]

Tiparul mediteraneean poate ajuta bufeurile ușoare, dar nu avem suport ca tratament general al simptomelor moderate sau severe. [12]

Unde ajută suplimentele și unde nu

Cimicifuga, black cohosh: dovada este inconsistentă. Cea mai recentă meta-analiză, pe 22 de studii și 2.310 femei, a găsit un efect mic asupra bufeurilor și un efect mic spre moderat asupra simptomelor de menopauză în ansamblu. O analiză Cochrane anterioară, pe 16 studii, nu a găsit nicio diferență față de placebo pe frecvența bufeurilor. [100][101] A fost asociată rar cu leziuni grave ale ficatului. Dacă apare îngălbenirea pielii sau a ochilor, oprește-o și mergi prompt la medic. [21]

Genisteina și izoflavonele: pentru bufeuri, patru studii necombinate în meta-analiză au arătat că extractele cu peste 30 mg de genisteină pe zi au redus consistent frecvența bufeurilor. Analiza a notat și un efect placebo puternic, iar multe studii au fost mici. [103] Izoflavonele ca grup nu au redus bufeurile, dar au avut efect pe scorul global de simptome și, separat, pe cefalee, palpitații, simptome psihosociale și depresie, într-o meta-analiză mică pe femei în perimenopauză. [102] Dacă ai avut un cancer sensibil la hormoni sau urmezi tratament hormonal pentru el, nu lua extracte concentrate fără acordul medicului. [13]

Ashwagandha: are date pe femei în perimenopauză. Într-un studiu randomizat de 8 săptămâni pe 100 de femei cu simptome climacterice, un extract de rădăcină, 300 mg de două ori pe zi, a redus scorul total de simptome față de placebo. Autorii l-au descris ca opțiune pentru simptome ușoare spre moderate. [106] Un al doilea studiu, pe 60 de femei de 45 până la 55 de ani, a mers în aceeași direcție. [107] Efectul asupra hormonilor tiroidieni nu a fost evaluat în aceste studii.

Magneziul: nu a fost studiat la femei în perimenopauză. La femei după menopauză, cu istoric de cancer de sân, un studiu randomizat pe 289 de femei nu a găsit efect pe bufeuri și nici pe măsurile de calitate a vieții. [96] Pentru insomnie, TCC-I are date mai bune.

Creatina: la femei după menopauză poate ajuta masa musculară și forța împreună cu antrenamentul de rezistență. Nu a modificat densitatea osoasă în ansamblul studiilor. [97] Antrenamentul rămâne pârghia principală.

Rezultate negative

Nu toate suplimentele folosite în perioada aceasta au arătat beneficii în studii. Omega-3 nu a îmbunătățit somnul, uleiul de primulă nu a redus bufeurile, iar DHEA nu a îmbunătățit calitatea vieții. [81][13][109]

Pentru maca, datele nu permit încă o concluzie clară. Nu știm dacă ajută. [105]

Sunătoarea și medicamentele

Mai sunt și câteva lucruri care țin de siguranță. Sunătoarea poate scădea eficiența mai multor medicamente, inclusiv a pilulelor contraceptive. Dacă folosești contracepție hormonală sau iei alte tratamente, nu o lua fără să vorbești cu medicul. [22]

Produsele cu „wild yam” au fost găsite uneori fără extractul declarat și, în unele cazuri, cu steroizi nedeclarați. The North American Menopause Society recomandă evitarea lor. [13]

DHEA este un precursor hormonal, nu un supliment obișnuit. În studii a produs mai des efecte de tip androgenic decât placebo și se ia doar cu medicul. În aceeași analiză, DHEA a îmbunătățit funcția sexuală față de placebo. Pe simptomele de menopauză, rezultatele au fost inconsistente. [109]

În sarcină, alăptare și la copii, dozele le stabilește medicul.

Ce ține de discuția cu medicul

Terapia hormonală este una dintre opțiunile descrise de ghiduri, alături de tratamente nehormonale și variante fără medicamente. Decizia este individualizată și luată împreună cu medicul, în funcție de severitatea simptomelor, vârstă, timpul de la ultima menstruație, istoricul personal și familial, riscul de fractură, ce ai încercat deja și preferințele tale. Ea se reevaluează în timp. [2][14]

NICE recomandă ca terapia cognitiv-comportamentală specifică menopauzei să fie luată în considerare pentru bufeuri și transpirații nocturne supărătoare, alături de terapia hormonală sau în locul ei, la femeile care nu o pot sau nu vor să o ia. [3][116] Există și opțiuni nehormonale pe bază de rețetă, iar alegerea se face împreună cu medicul. [13]

Perimenopauza, întrebări pentru medic: ilustrație cu mâinile unei femei care notează într-un caiet deschis, pe un birou cu pixuri și notițe adezive

De reținut

Terapia hormonală nu este o metodă de contracepție. Dacă ești încă în perimenopauză și nu vrei o sarcină, ai nevoie în continuare de contracepție, iar cele două se discută împreună cu medicul. [2][16]

Întrebări frecvente

Ce este perimenopauza?

Este perioada în care încep semnele tranziției spre menopauză și care se încheie la 12 luni după ultima menstruație. [1][6]

La ce vârstă începe perimenopauza?

În cel mai mare studiu prospectiv pe acest subiect, vârsta mediană la care începe perimenopauza a fost 47,5 ani, iar menopauza a apărut la 51,3 ani. [52] Sub 40 de ani sau între 40 și 45 de ani, simptomele merită evaluate medical. [8][9]

Cât durează perimenopauza?

Tranziția până la ultima menstruație durează în mediană între aproximativ 4 și 8 ani și jumătate și tinde să fie mai lungă când începe mai devreme. Perimenopauza se încheie la 12 luni după ultima menstruație. [25][1]

Care e diferența dintre perimenopauză și premenopauză?

Premenopauza este, în sensul recomandat, perioada reproductivă de dinaintea menopauzei. Perimenopauza este tranziția din jurul ultimei menstruații. [53][1]

Cum știu că sunt la perimenopauză și nu altceva?

Peste 45 de ani, ghidurile permit diagnosticul clinic când apar simptome vasomotorii și cicluri neregulate. Restul simptomelor pot avea și alte cauze. [2][26]

Există un test care să îmi spună sigur?

Nu. O singură analiză hormonală nu tranșează perimenopauza, iar testele de acasă cu FSH nu o diagnostichează. [1][17][18]

De ce am luat în greutate fără să schimb nimic?

Creșterea în greutate la vârsta mijlocie urmează în mare parte înaintarea în vârstă. În tranziție se schimbă specific raportul dintre grăsime și mușchi, fără accelerarea ritmului în care urcă greutatea. [39]

Mai pot rămâne însărcinată în perimenopauză?

Da. Perimenopauza nu înseamnă infertilitate. Șansa de sarcină scade cu vârsta, dar nu ajunge la zero: la 40 până la 44 de ani probabilitatea anuală este de aproximativ 10 până la 20%, iar între 45 și 49 de ani de aproximativ 12%. Sarcina spontană devine rară după 50 de ani. Contracepția rămâne necesară până la menopauză, iar terapia hormonală nu este contraceptiv. Când și cum se poate opri contracepția depinde de vârstă, metoda folosită și timpul de la ultima menstruație. Regulile le stabilește medicul. [16]

Concluzie

Perimenopauza poate începe cu ani înainte de ultima menstruație și nu arată la fel la toate femeile. Unele schimbări, inclusiv ceața mentală și fereastra de modificare a compoziției corporale, nu continuă la nesfârșit. [37][39] Ține un jurnal al ciclului și al simptomelor, discută cu medicul ce altă cauză poate coexista și începe cu pârghiile care au cele mai bune date pentru problema care te deranjează cel mai mult.

Disclaimer medical

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultația, diagnosticul sau tratamentul recomandat de medic.

Revizuit medical de

Dr. Andreea Manea-Sandu

Expert Kindora – Medic Specialist Endocrinolog

Medic specialist endocrinolog și nutriționist, cu competențe în psihoterapie cognitiv comportamentală și medic endocrinolog în pregătire. Ea este absolventă a Universității de Medicină și Farmacie „Dr. Carol Davila”. Andreea s-a confruntat cu probleme ponderale în …

Surse

Publicat: 15.10.2026
Medic Specialist Endocrinolog